răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiésc, imperf. 3 sg. răzăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzăluiáscă
răzăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili.
răzăluiri, s.f. (Reg.) Acțiunea de a răzălui și rezultatul ei; răzăluială, răzuire. – V. răzălui.
s. f., g.-d. art. răzăluírii; pl. răzăluíri