războaie, s.n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat. Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Stare de război = beligeranță. ♦ Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.
războaie, s.n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.
războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.
s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A țese ceva la ~.) 2. cal, călușel. (~ la moara de vânt.)
s. (MIL.) 1. conflict, (înv. și pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) harță, oaste, oștenie, oștenire, oștire, oștit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepace. (Stare de ~.)
s. v. bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. și pl. războiáscă
n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ♢ ~ de eliberare națională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului. ~ rece stare de tensiune în relațiile internaționale, caracterizată prin menținerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj
n. 1) Instalație casnică alcătuită din două suluri, ițe și vătale, folosită la confecționarea țesăturilor. A țese ceva la ~. 2) Mașină de țesut, folosită în industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj