vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzmerésc, imperf. 3 sg. răzmereá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzmereáscă
răzmerițe, s.f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s.f.] – Din bg., scr. razmirica.
s. f., g.-d. art. răzmeríței; pl. răzmeríțe
f. rar pop. Răscoală spontană și neorganizată. [G.-D. răzmeriței] /<bulg., sl. razmirica