reînsănătoșiri, s.f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.
s. reîntremare, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)
s. f. însănătoșire
reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Re1- + însănătoși.
vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)
vb. însănătoși