s.m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re.
Element de compunere cu sens iterativ, care servește la formarea unor verbe, a unor adjective și a unor substantive. – Din fr., lat. re-.
m. invar. 1) Notă muzicală reprezentând treapta a doua din gama majoră tip. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr. ré, it. re
– Pref. care indică repetarea unei acțiuni verbale. Fr. re-. Se atașează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca și cuvintele moștenite (realege „a alege din nou” ‹ alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” ‹ culege „a aduna”, ca fr. recueillir ‹ cueillir. Cum acest pref. se poate atașa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o mențiune specială.
Element de derivare cu sens iterativ, care servește la formarea de verbe, adjective și substantive. [< fr. re-, cf. lat. re-].
s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. ré, it. re].