definiția reactivare definiție dex

reactivări, s.f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

s. f. (sil. re-ac-) activare

s.f. Acțiunea de a reactiva și rezultatul ei; reînnoire, revenire. [< reactiva].

reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. reactivéz, 3 sg. și pl. reactiveáză

tranz. 1) rar A activa din nou. 2) (soluții, elemente etc.) A face să devină din nou activ. /<fr. réactiver

intranz. A se încadra din nou în rândurile armatei active. /<fr. réactiver

vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acțiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver].

vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanță, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver)