definiția reanimând definiție dex

reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.

vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.

vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză

vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză

tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima

tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima

vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)

vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)