rebecuri, s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.
n. (în epoca medievală) Instrument muzical cu trei coarde, folosit de menestreli. /<fr. rebec
s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab].