receptări, s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.
s. v. recepționare.
≠ difuzare
s. f., g.-d. art. receptării; pl. receptări
s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare; primire. [< recepta].