, recidivări, s.f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.
s. f., g.-d. art. recidivării; pl. recidivări
s.f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. [< recidiva].
vb., ind. prez. 1 sg. recidivéz, 3 sg. și pl. recidiveáză
intranz. 1) jur. (despre persoane) A se afla în stare de recidivă. 2) (despre o boală) A apărea din nou după un tratament. /<fr. récidiver
vb. I. intr. 1. (Despre un fost delincvent) A repeta același delict, aceeași crimă. 2. (Despre o boală) A se manifesta din nou după o aparentă vindecare. [< fr. récidiver].