, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.
vb. 1. v. cere. 2. a se plânge. (Cui să ~?) 3. v. denunța. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)
tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamație. 3) (despre acțiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pre-tinde. /<fr. réclamer, lat. reclamare