, recoaceri, s.f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.
s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri
f. metal. Tratament termic, care constă în încălzirea și menținerea unui material metalic la o anumită tempera-tură, urmată de o răcire lentă, în scopul îmbunătățirii calităților lui. /v. a recoace
, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.