, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.
tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace