definiția recoltei definiție dex

, recolte, s.f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

s. 1. v. recoltare. 2. (concr.) bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strâns ~ câmpului.) 3. (concr.) rod, (pop.) strânsă, strânsură, (înv. și reg.) rodire, strânsoare, (înv.) agru. (Am obținut o ~ bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (~ de grâne.)

s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate într-o anumită perioadă; roadă strânsă. A strânge ~a câmpului. 2) rar Operația de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activități sau stări de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. récolte

s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].

s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♢ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte)