, recombin, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.
vb., ind. prez. 1 sg. recombín, 3 sg. și pl. recombínă
vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it. ricombinare].
vb. tr. a combina din nou. (< fr. recombiner)