, reconstruiri, s.f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.
s. v. reconstituire, recon-strucție, refacere.
s. f. construire
s.f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Reconstituire. [< reconstrui].
, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.
vb. 1. a reclădi, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)
tranz. 1) A con-strui din nou. 2) (elemente de limbă) A supune unei operații de identificare a fazelor ante-rioare de evoluție. ~ o formă lexicală nouă. /<fr. reconstruire
vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire].
vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ♢ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire)