, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.
adj. v. agravat, înrăutățit.
adj. m. (sil. -cru.-), pl. recrudescénți; f. sg. recrudescéntă, pl. recrudescénte
) (despre boli, epidemii, stări etc.) Care ține de recrudescență; propriu recrudescenței. /<fr. recrudescent
adj. (Despre o boală, o stare etc.) Care își reia forța, intensitatea. [< fr. recrudescent].
adj. (despre o boală, o stare) care își reia intensitatea. (< fr. recrudescent)
, recrudescențe, s.f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.
s. v. agravare, înrăutățire.
s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe
f. 1) Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută. 2) Înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare. /<fr. recrudescence
s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări].