, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.
adj. m., pl. rectáli; f. sg. rectálă, pl. rectále
) anat. Care ține de rect; propriu rectului. /<fr. rectal
adj. Referitor la rect, al rectului. [< fr. rectal].
adj. referitor la rect. (< fr. rectal)