, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S.n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; f. sg. și pl. rectificatoáre
(dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre
) 1) Care rectifică. 2) Care conține o rectificare. /a rectifica + suf. ~tor
) m. și f. Muncitor specializat în operații de rectificare. /a rectifica + suf. ~tor
adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].
I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)