recuzări, s.f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.
s. (JUR.) refuzare, respingere, (înv.) recuzație. (~ unui jurat.)
s. f., g.-d. art. recuzării; pl. recuzări
s.f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. ♦ Sustragere de la ceva. [< recuza].