recuzații, s.f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.
s. v. recuzare, refuzare, respin-gere.
s. f. (sil. -ți-e), art. recuzáția (sil. -ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].
s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)