rediuri, s.n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s.n.] – Et. nec.
s. v. dumbravă.
s. n. [-diu. pron. -diu], art. rédiul; pl. rédiuri
n. rar Pădure mică și tânără. /Orig. nec.
s.n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. definitie/rât">rît (Scriban) pare mai puín sigură.