, referenți, -te, s.m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat. – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.
s. m., pl. referénți
m. 1) Specialist într-o instituție, care informează și dă consultații într-un anumit domeniu. 2) Persoană care face un referat; raportor. /<germ. Referent, lat. referens, ~ntis
s.m. și f. Specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. ♦ Cel care face un referat. [< germ. Referent].
s. m. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației. (< fr. référent)
s. m. f. 1. specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. 2. cel care face un referat. (< germ. Referent, lat. referens)
s. f., pl. referénte
s. f., pl. referénțe
s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence)