, referiri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ♢ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.
s. raportare, referință, (înv.) provocare. (Făra nici o ~ la ...)
s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri
s. f. faptul de a (se) referi. o cu ~ la = referitor la... (< referi)