, reflectări, s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.
s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (~ cuiva într-o oglindă.) 4. înfățișare, oglindire, reprezentare. (~ realității în artă.) 5. v. proiecție. 6. v. cugetare.
s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectări
s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta].
s. f. acțiunea de a (se) reflecta. ♢ (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. ♢ categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta)