s.f. (Rar) 1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație. 2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. – Reflexiv + suf. -itate. Cf. fr. réflexivité.
s. (rar) reflexivism. (~ unei persoane.)
s.f. 1. Caracter reflexiv (1); predispoziție spre meditație; reflexivism. 2. Proprietate a unei relații matematice de a fi reflexivă. [Cf. fr. réflexivité].
s. f. 1. predispoziție spre meditație. 2. (mat.) proprietate a unei relații de a fi reflexivă. (< fr. réflexivité)