s.f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.
s. f. (sil. -frac-, -tri-), art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei
f. Totalitate a meto-delor de determinare a indicilor de refracție ai substanțelor. /<fr. réfractométrie
s.f. Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracție ai diferitelor substanțe. [Gen. -iei. / < fr. réfractométrie].
s. f. disciplină care studiază metodele și procedeele de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor. (< fr. réfractométrie)