refutații, s.f. (Franțuzism înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.
s. f. (sil. -ți-e), art. refutáția (sil. -ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Liv.) Refutare, confutație. [Gen. -iei. / < fr. réfutation].
s. f. refutare. (< fr. réfutation)