definiția regala definiție dex

regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.

vb., ind. prez. 1 sg. regaléz, 3 sg. și pl. regaleáză

tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /<fr. régaler

vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].

vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)

s. f. + adj.

s. f. + adj.

s. f. + adj.

, regaluri, s.n. (Tipogr.) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din germ. Regal.

, regali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S.n. (Livr.), Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagmă) ♢ Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

adj. regesc.

adj. m., pl. regáli; f. sg. regálă, pl. regále

(ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regále

) 1) Care ține de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreție; cu aspect grandios și impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic și acid clorhidric care se folosește la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis

n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini. /<germ. Regal

n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbă-toare. /<fr. régal

adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].

s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].

s.n. (Franțuzism) 1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut. 2. (Fig.) Plăcere deosebită, încântare. [< fr. régal].

adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)

s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)

s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)

regale, s.f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal².

regale, s.f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

(pahar de bere, instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále

f. 1) Instrument muzical pneumatic, asemănător cu orga, dar de dimen-siuni mai mici. 2) Unul dintre registrele orgii. /<fr. régale

f. înv. 1) Pahar înalt (cu capacitatea de 0,25 litri) din care se bea bere. 2) Conținutul unui asemenea pahar. /Din regal

s.f. (Liv.) Drept considerat ca inerent monarhiei. [< fr. régale].

s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale].

s. f. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă. ♢ unul dintre registrele orgii. (< it. regale. fr. régale)