registraturi, s.f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența intrată și ieșită; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.
s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri
f. 1) Serviciu de înregistrare dintr-o instituție sau dintr-o în-treprindere. 2) Local în care se află acest serviciu. /<germ. Registratur, lat. registratura
s.f. Serviciu al unei instituții unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde este instalat un asemenea serviciu. [< germ. Registratur].
s. f. serviciu într-o instituție unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde funcționează acest serviciu. (< germ. Registratur)