, regiuni, s.f. 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puțin omogenă, dintr-o țară sau de pe glob, care prezintă caractere comune; ținut, zonă. 2. Unitate administrativă și teritorială în România (între 1950 și 1968) alcătuită din raioane și din unul sau mai multe orașe importante. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.
s. 1. loc, teren, ținut, zonă. (Nu cunoaște bine ~.) 2. v. loc. 3. ținut, (înv.) latură. (În ce ~ ne aflăm?) 4. v. meleag. 5. loc, parte, ținut. (Vezi cum e și prin alte ~i.) 6. v. teritoriu. 7. ținut, zonă, (înv.) oblastie, olat. (În ~ile calde.) 8. suprafață, teritoriu, zonă. (O ~ aridă.) 9. v. zonă. 10. (ANAT.) regiune inghinală = (înv. și pop.) stinghie.
f. 1) Teritoriu de proporții mari, care are anumite caracteristici specifice (de climă, relief, resurse economice etc.); ținut; meleag. ~ alpină. 2) Unitate administrativ-teritorială constând din mai multe raioane și orașe. 3) Porțiune a corpului unei ființe sau a unui obiect, determinată numai în linii generale. ~ cervicală. [G.-D. regiunii; Sil. -gi-u-] /<fr. région, lat. regio, ~onis
s.f. 1. Mare întindere de pământ; ținut, zonă. ♦ Porțiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativă și teritorială în România, între 1950 și 1968, cuprinzând mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. région, it. regione, lat. regio].