reglări, s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
≠ dereglare
s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări
s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].