reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.
vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de ...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)
vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementéz, 3 sg. și pl. reglementeáză
tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulația rutieră. /<fr. réglementer
vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].
vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)
reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.
adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)
adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementári; f. sg. reglementáră, pl. reglementáre
) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanță cu un regulament. /<fr. régle-mentaire
adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].
adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)