reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.
adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)
adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementári; f. sg. reglementáră, pl. reglementáre
) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanță cu un regulament. /<fr. régle-mentaire
adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].
adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)
reglementări, s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.
s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aran-jare, orânduire, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.)
s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. reglementării; pl. reglementări
s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa].