reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.
vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de ...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)
vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementéz, 3 sg. și pl. reglementeáză
tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulația rutieră. /<fr. réglementer