regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. și pl. reguleáză
tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare