regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.
vb., ind. prez. 1 sg. regurgitéz, 3 sg. și pl. regurgiteáză
vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. [P.i. -tez. / < fr. régurgiter].