reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.
vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză
tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner
intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner
vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].
reincarnații, s.f. Reincarnare. – V. metempsihoză. [Pr.: re-in-] – Din fr. réincarnation.
s. f., pl. reincarnáții
s.f. Reincarnare. [Gen. -iei. / cf. fr. réincarnation].
s. f. reincarnare; metempsihoză. (< fr. réincarnation)
vb. I v. reincarna.