reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Re1- + înturna (după fr. retourner).
vb., ind. prez. 1 sg. reîntórn, 3 sg. și pl. reîntoárnă
tranz. pop. 1) A face să se reîntoarcă. 2) (obiecte împrumu-tate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda. /re- + a înturna