definiția reinviere definiție dex

, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A repune în funcțiune inima, respirația. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit; a readuce la viață. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re¹- + învia.

, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A repune în funcțiune inima, respirația. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit; a readuce la viață. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re¹- + învia.

vb. 1. v. resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. v. reactualiza.

vb. 1. v. resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. v. reactualiza.

vb. învia

vb. învia

intranz. 1) A învia din nou; a se renaște. 2) fig. A apărea în memorie. 2. tranz. 1) A învia din nou în memorie 2) med. (inima sau respirația oprită) A pune în funcție din nou; a resuscita. 3) fig. A face să fie din nou folosit. ~ o datină. [Sil. -vi-a] /re- + a învia

intranz. 1) A învia din nou; a se renaște. 2) fig. A apărea în memorie. 2. tranz. 1) A învia din nou în memorie 2) med. (inima sau respirația oprită) A pune în funcție din nou; a resuscita. 3) fig. A face să fie din nou folosit. ~ o datină. [Sil. -vi-a] /re- + a învia

reînvieri, s.f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

s. 1. v. resuscitare. 2. reînsuflețire, (livr.) resurecție. (~ unui mort.) 3. v. reactualizare.

≠ moarte

s. f. înviere