adj. n., s. n., f. relíctă; pl. n. și f. relícte
) și substantival : Specie ~tă specie de plante sau de animale care s-a menținut până astăzi dintr-o floră sau dintr-o faună dispărută. /<germ. relikt, lat. relictus
adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. ♢ Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].
I. adj. care s-a păstrat din trecut. II. s. n. (biol.) 1. soi, specie care a supraviețuit din epocile geologice. 2. rămășiță, vestigiu. (< germ. Relikt, lat. relictus)
relicte, adj. (Biol.; în sintagma) Specie relictă (și substantivat, f.) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din germ. relikt, lat. relictus.