reluctivități, s.f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.
s. (FIZ.) reluctanță specifică.
s. f., g.-d. art. reluctivității; pl. reluctivități
s.f. (Fiz.) Valoare inversă a permeabilității magnetice. [Cf. fr. réluctivité].
s. f. reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope. (< fr. réluctivité, engl. reluctivity)