remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.
) (despre câmpuri electrice sau magnetice) Care ține de remanență; propriu remanenței. /<fr. rémanent
adj. Care rămâne, care persistă. ♢ Imagine remanentă = imagine care rămâne după încetarea excitației inițiale. [< fr. rémanent].
adj. 1. care prezintă remanență (1). 2. (despre un deșeu, un insecticid) care nu se degradează. (< fr. rémanent)
remanențe, s.f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
f. Stare care continuă să se mențină și după încetarea acțiunii factorilor externi care au provocat-o. ~ magnetică. /<fr. rémanence
s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence].
s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). o ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence)
s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.