remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.
vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. și pl. remorcheáză
tranz. 1) (remorci, șlepuri, vagoane etc.) A atașa (cu un cablu sau cu un lanț) și a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forța). /<fr. remorquer