s.n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remú s.n.] – Din fr. remous.
s.n. Variație treptată a înălțimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă definitie/propulsa">propulsată prin elice. ♢ Remuuri de aer = zone instabile unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].