renii, s.f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.
(geol.) s. f. (sil. -ni-e), art. rénia (sil. -ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (sil. -ni-i-)