rente, s.f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ♢ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.
f. ec. Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună vreo activitate productivă. /<fr. rente
s.f. 1. (Ist.) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. (Ec.) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< fr. rente].