s.f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.
s.f. Tehnică a măsurării mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. [Gen. -iei. / < fr. rhéométrie, cf. gr. rheos – curent, metron – măsură].
s. f. tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. (< fr. rhéométrie)