reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.
adj. m., pl. reparatóri; f. sg. și pl. reparatoáre
adj. (adesea s.) Care repară; reparatoriu; (p. ext.) înviorător. [< fr. réparateur, cf. lat. reparator].
adj. (și s.) care repară; reparatoriu. ♢ (jur.) care acoperă o pagubă. (< fr. réparateur)