repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.
vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)
tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier
intranz. (de-spre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier
vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].
vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)